Unul dintre cei șapte diaconi ai Bisericii din Ierusalim. După ce a mărturisit pe Hristos înaintea Sinedriului, a fost scos din cetate și ucis cu pietre. La moartea lui era de față un tânăr pe nume Saul, care avea să devină apostolul Pavel.

„Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta! (Faptele Apostolilor 7:60)”

Fratele apostolului Ioan, primul dintre cei doisprezece apostoli care a murit pentru Hristos: regele Irod Agripa l-a omorât cu sabia (Faptele Apostolilor 12:2).

După marele incendiu al Romei, împăratul Nero a dat vina pe creștini. Istoricul roman Tacit scrie că unii au fost dați la fiare, alții răstigniți sau arși ca făclii în grădinile împăratului. După tradiția veche a Bisericii, tot atunci, sub Nero, au murit la Roma apostolii Petru (răstignit) și Pavel (tăiat cu sabia).

Ultimul apostol rămas în viață a fost trimis în exil pe o insulă „din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturiei lui Isus Hristos” (Apocalipsa 1:9). Acolo a primit descoperirea scrisă în Apocalipsa.

Episcop al Antiohiei, dus în lanțuri la Roma ca să fie dat la fiare. Pe drum a scris șapte scrisori către biserici, care s-au păstrat: le cere să rămână uniți și să nu încerce să-l scape de moarte.

Ucenic al apostolului Ioan și episcop bătrân. Când i s-a cerut să se lepede de Hristos ca să scape, a răspuns cu vorbele care s-au păstrat în relatarea martiriului lui. A fost ars pe rug.

„Optzeci și șase de ani L-am slujit și nu mi-a făcut niciun rău. Cum aș putea să-L hulesc pe Împăratul meu, care m-a mântuit?”

Filozof care L-a găsit pe Hristos după ce a căutat adevărul în toate școlile vremii. A scris apărări ale credinței către împărați și a fost tăiat cu sabia împreună cu ucenicii lui.

O tânără mamă de neam bun și sclava ei, care tocmai născuse. Au refuzat să jertfească zeilor și au murit împreună în arenă. Perpetua și-a scris singură, în închisoare, zilele dinaintea morții.

Împăratul a cerut fiecărui om să aducă jertfă zeilor și să primească o adeverință. Mulți creștini au murit, mulți s-au ascuns, iar unii au cedat. Biserica a trebuit apoi să învețe cum să-i primească înapoi pe cei căzuți.

Un negustor bogat din Lyon care și-a împărțit averea și a pus să fie tradusă Scriptura în limba poporului. Ucenicii lui predicau din Biblie pe la sate. Au fost declarați eretici și vânați secole la rând, dar s-au ascuns în văile Alpilor și au rezistat până azi.

Profesor la Oxford care a învățat că Scriptura stă mai presus de papă și a îndemnat la traducerea Bibliei în engleză. A murit în pat, dar în 1428 Biserica i-a dezgropat oasele, le-a ars și a aruncat cenușa într-un râu.

Preot și profesor la Praga, care predica în limba cehă și cerea ca Biserica să se întoarcă la Scriptură. A fost chemat la Conciliul de la Konstanz cu promisiunea că va fi lăsat să plece liber; a fost arestat și ars pe rug la 6 iulie 1415, pentru că nu s-a lepădat de ce învățase din Biblie.

Călugăr și profesor de teologie. La 31 octombrie 1517 a scris cele 95 de teze împotriva vânzării iertării de păcate pe bani. În 1521, la Dieta de la Worms, în fața împăratului, a refuzat să-și retragă scrierile, fiindcă era legat de Cuvântul lui Dumnezeu. A fost declarat în afara legii; prietenii l-au ascuns în castelul Wartburg, unde a tradus Noul Testament în germană (1522). Învățătura lui se rezumă în trei cuvinte: numai Scriptura, numai harul, numai credința. N-a fost fără greșeli: la bătrânețe a scris cuvinte aspre și nedrepte împotriva evreilor, pe care nu le putem lua drept bune.

„Conștiința mea e prinsă de Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot și nu vreau să retrag nimic. (Worms, 1521)”

Unul dintre primii „anabaptiști”, care credeau că botezul e pentru cei care cred și se pocăiesc. Autoritățile protestante din Zürich l-au înecat în râul Limmat. Mii de anabaptiști au fost uciși atunci, și de catolici, și de protestanți.

A tradus Noul Testament din greacă în engleză, deși era interzis, și l-a tipărit în străinătate; exemplarele erau trecute ascuns în Anglia. A fost trădat, închis și apoi sugrumat și ars. Traducerea lui stă la baza Bibliei englezești de mai târziu.

„Doamne, deschide ochii regelui Angliei!”

Doi episcopi englezi arși pe același rug în timpul reginei Maria I, care a omorât aproape trei sute de protestanți. Latimer i-a spus prietenului său să fie curajos, fiindcă vor aprinde în ziua aceea o lumină care nu se va mai stinge.

În noaptea de 24 august, mii de protestanți francezi (hughenoți) au fost măcelăriți la Paris, apoi în alte orașe. Mulți dintre cei rămași au fugit din țară.

Urmașii husiților, refugiați pe moșia contelui Zinzendorf, au început o rugăciune neîntreruptă care a ținut o sută de ani și au trimis misionari printre sclavii din Caraibe, în Groenlanda și în Africa.

În răscoala împotriva străinilor au fost uciși câteva sute de misionari și peste treizeci de mii de creștini chinezi. Biserica din China, în loc să dispară, a crescut în secolul următor până la zeci de milioane.

Aproximativ un milion și jumătate de armeni, cel mai vechi popor creștin, au fost uciși sau au murit în deportări. Au pierit atunci și sute de mii de creștini asirieni și greci.

Pastor german care s-a opus lui Hitler și a ajutat evrei să scape. A fost închis doi ani și spânzurat la 9 aprilie 1945, cu câteva săptămâni înainte de sfârșitul războiului.

Douăzeci de muncitori creștini copți din Egipt și un tânăr din Ghana au fost uciși de gruparea Stat Islamic. Înregistrarea arată că mulți dintre ei rosteau numele lui Isus în ultima clipă.

Sate întregi sunt atacate și biserici arse aproape în fiecare săptămână. Nigeria e țara în care sunt uciși cei mai mulți creștini pentru credința lor.

A avea o Biblie poate duce o familie întreagă în lagăr. Și totuși, zeci de mii de credincioși se roagă în ascuns.